Să nu alerge poezia înaintea faptei

De-ar ști cuvântul  Că se va pierde înainte de a fi rostit, S-ar arunca direct în faptă, Cu riscul de a părea nesăbuit. Unde să-și caute chinul Gândul născut spre a fi irosit? Ce loc l-ar tortura mai aspru Decât sufletul prea laș pentru a fi cinstit? Inspirația muzicală: Hooverphonic-"No more sweet music" Sursa fotografiei

Nu știu ce voce îmi spune Că, la orizontul perseverenței, Se află renunțarea,  Dorindu-și să fie găsită mai devreme. Lângă ea, rătăcirile delirante S-ar scufunda în voaluri albe Și n-ar mai trebui să ne prefacem Străinii unor inimi deja gustate. Inspirația muzicală: Hooverphonic (with Orchestra)- "Mad about you" Sursa fotografiei

Mă tentează, uneori, răzbunările duioase; Aș vrea să joc și eu un teatru al amânării mincinoase, Să am o voce mai subțire Și să-ți răspund prin puncte de suspensie. Să mă traduci pe muchia dicționarelor roase, Iar când apuci să mă înțelegi, Să-ți spun o altă povestire. Păcatul meu e că nu-mi stă în fire Să-mi schimb dorințele-n orbire. Sursa fotografiei

  În ce ți-ai învelit minunile interioare? Ți-e teamă ca, atingându-le,  Să le prefac nemuritoare? Îmi place să mă cred de negăsit, Când alții îmi știu mai mult de-un sfert de ghicitoare. Sursa fotografiei

   Pot să îmbrac apărarea din copilărie, să cred că voi îndepărta pericolele sau fericirile închizând ochii. Dacă mă încrunt și nu mai respir, nimic nu mă va răni. Totuși, nu există nicio metodă prin care să schimb hotărârea unui străin de a-mi deveni drag. Înainte să mă dezmeticesc, alunec într-o spirală care se naște în mine și sfârșește în neant ( dacă  sfârșește).     Cum începi să mă cuprinzi? În etape, în subcapitole și săgeți (să sperăm că am avut parte de un Cupidon cinstit de data aceasta): ceva fizic. Nu perfecțiunea, ci o frumusețe nefinisată, care să-mi fie atât de scumpă încât să nu o pot păta cu vanitatea mea. Știu prea bine cum se manifestă chemarea estetică în mine-oamenii încetează să mai aibă globi oculari; aceștia capătă "culoarea muzicii Depeche Mode" sau  devin prizonierii unei delimitări marine, ce se oprește brusc într-un defect fermecător; ceva sufletesc. Un entuziasm dintr-o altă lume, o energie și o pace, un imbold de...

Motto: "Sometimes, I feel like a prophet, misunderstood." Linkin Park    Deseori, mă întreb care sunt șansele de a găsi, în această lume, lumea pe care o caut. Există vreo formulă care să mă ajute? Vreun cont ce-mi poate depozita aspirațiile? Un contract, asemenea celui de la 12 ani, unde ceream acordul mamei în legătură cu viitoarea mea carieră în astronomie?    Alteori, mă întreb ce își dorește lumea de la mine. Mult timp am iubit scena finală din   "Black Swan"   și am tânjit după momentul meu de perfecțiune, după clipa aflată dincolo de omenesc și de limite. Nu m-am gândit la prețul sfericității. Eram eu dispusă să îl plătesc? Ar fi trebuit să împrumut puțin roz de la cei ce-l poartă și câteva generalități și tot nu aș fi reușit.    Cu greu am acceptat că principiile au o viață proprie, că există per se. Împlinirea nu le validează, nici nu le îmbogățește. Cumva, ele știu să ni se întipărească pe chip, se recunosc și se atrag....

  Să nu-ți cânte vreodată un pian în inimă; Sunetele lui sunt izolate, Nu știu să se țină de mână. Sunetele lui sunt asemenea cheilor aruncate pe fundul oceanului: Nu le auzi căzând, Dar ecoul lor rămâne în încuietoare. Sunetele lui sunt începuturi  Care au uitat să-și pună speranța în cer, Iar acum se plâng de pământul ce le dărâmă. Eu n-am avut niciodată un pian în inimă. Eu sunt copilul unui violoncel, Ce mă învață să despart pasiunea de patimă. Inspirația muzicală: Elliot Goldenthal-"Still life" Sursa fotografiei