Să nu alerge poezia înaintea faptei

Zdrobește-mi inima, străine, Că nimeni nu te va întreba de ce o faci Și nici nu vei plăti vreodată, Că-n viață nu este răsplată, În viață doar înduri și taci. Zdrobește-mi inima, străine, Că durerea mea nu o s-o simți Și nici plânsul n-o să-l auzi Și rapid o să mă confunzi Cu un tufiș de mărăcini. Zdrobește-mi inima, străine, Că nu mai are ce să vadă, Nici ce să apere, nici în cine să creadă, Zdrobește-o, că-i aproape oarbă! Sfârșește-o, că de-abia așteaptă Să uite ziua, să se piardă, Să se desprindă și să cadă Lângă mormântul fără flori, Mormânt pustiu și ars de sori Ca un bătrân între ruine... Zdrobeste-mi inima, straine! Sursa fotografiei

Nu stiu sa ma alint sau sa flutur din gene. Nu sunt dulce si adorabila, nu-mi plac tiparele, nu ma lupt cu popularitatea. Nu am curaj si tremur la fiecare pas pe care-l fac. Nu stiu  sa ma strecor sub pielea cuiva. Ar insemna sa mai impovarez inca un om cu indoielile mele. Nu pot zambi mereu. Oare cum reusesc altii? Au gasit toate raspunsurile? Au cunoscut Adevarul? Sau e un simplu reflex? Nu fug de lupte, doar victoriile fug de mine. Printr-un miracol sau, poate, blestem, sabia mea ramane vie. Nu ascult trupe, ascult doar suflete similare. O privire e de-ajuns ca sa-ti spuna ca traiesc acea muzica. Nu detin nimic, sunt doar un anticariat mobil. Nicio umbra n-a fost vindecata de timp. Nu cred in viitor, pentru ca dilemele prezentului imi depasesc limitele. Nu-mi pot opri inima atunci cand incepe sa simta ceva. Nu sunt rationala si sfarsesc in cioburi. Tot eu le repar mai tarziu. Nu ma a...