Să nu alerge poezia înaintea faptei

   Scuză-mă străine, te grăbești? Eu te privesc de parcă te-aș cunoaște, dar să știi că ochii mei se prefac. Ei nu te văd, ci văd prin tine, lăsându-se înecați în adâncuri nenumite, de azur și lavă. Așa că, atunci când te întreb "Ești aici?", să-mi ierți miopia sufletească. Prea mult am visat ca să știu cum să-mi întrec visul.     Și mie îmi plac nesfârșirile. Oh, nu mi-ai spus acest lucru? Înseamnă că l-am citit eu undeva în vârful degetelor tale sau în rodul unui pom străvechi. Rod de dor, dor de rod...    Nu, nu te mai ascunde într-o pubertate întârziată. Nu știai că mă grăbesc? Ca și tine, străine, mă grăbesc stând pe loc.    Mâine voi fi tot aici, dar voi fi oare aceeași timidă cu puseuri îndrăznețe? Sceptică nu voi deveni, dar voi mai avea eu timp pentru necunoscuți? Cine va răsuci minutarul pentru mine și va îmbrăca într-un rost întârzierile? Sursa fotografiei

   În spatele rațiunii sofisticate, intuiția pare o senzație primară, o relicvă a deceniilor în care mai exista mister pe lume. Cu toate acestea, ea străbate ființa ca un curent electric, lăsând în urmă axiome la care matematica nu ar putea ajunge vreodată. Se strecoară demnă și hotărâtă printre faldurile pragmatismului și sfidează înțelepciunea ieftină a acestui secol.     Inițial, a fost un moment dilatat în timp, apoi o însemnare în jurnal. N-am crezut-o, așa că a devenit vers și cuvânt rostit și amintire concretă. A început să aprindă o lumină în ochi și să schimbe felul în care zâmbesc. S-a jucat cu argumentele și le-a aruncat în vânt, în ciuda protestelor mele. M-a desemnat protagonistă într-un film nepământean, ca să se asigure că nu voi mai fi niciodată aceeași persoană. Și m-a convins să o ascult, măcar de data aceasta. Inspirația muzicală: Paul McCartney-"Hope of Deliverance" Sursa fotografiei