Să nu alerge poezia înaintea faptei

Cum se poate ca-n lumină Să caut mereu umbra fină, În zâmbet-colțul de îndoială, În mâini-atingerea fatală? Să fug de furtuni în zilele senine, Să pun piatra de temelie cu gândul la ruine, Să sfârșesc înainte de a începe, Să vânez frântura liniilor drepte? Să plec în clipa în care ajung, Să-mi fie greu să mă bucur și mai ușor să plâng, Să cunosc doar gustul sfărâmării Și să nu mă fi predat vreodată înălțării? Inspirația muzicală: Years & Years-"Ties" Sursa fotografiei

Ochi de căprioară  rănită, Durere mascată,  Glezne deșarte,  Teamă de toate. Inima-i blândă, Carne-i plăpândă,  Tăcere naivă,  Înălțare fictivă. Flaut de tei Pe spinarea ei,  Mitologic deformată De frumusețe și artă. Sublimă renunțare,  Arzătoare chemare; Descurcă-i dintre fiori Măcar atâtea flori Câte lacrimi a pierdut Când a dansat cu lupi. Vindecă-i tremurul,  Aruncă-i destinul În râuri stătătoare. Curmă-i tăcerea, Zdrobește-i puterea,  Pe-un vers o așează Sub un gram de soare. Căprioară rănită, Pe veci fugărită De gânduri pustii Și de-amintiri vii; Roagă-te nopții S-alunge focul sorții Pe alte pământuri,  Departe de păduri. Sursa fotografiei