Să nu alerge poezia înaintea faptei

Un martie precoce se cuibărește în mine. Ochii au sclipiri roșcate, de lumină pierdută și regăsită, bărbia se înalță încă o dată spre infinituri, cu un zambet indecis pe post de busolă.  Martie are o strălucire aparte pentru o iubitoare de primăveri. E o lună în care viața devine un jurnal nescris. Nimeni nu-mi mai poate spune cum să umplu paginile, sunt liberă să compun orice din înfrângerile interioare. Pe nesimțite, redevin prima visătoare la apel, care mai ieri simțise cum rațiunea încerca să-i  învie credințe sufletești. N-a fost trist când m-am lovit  în luptă, însă mi-a părut sfâșietor când am obosit în speranță. Vizual, martie înseamnă căi ferate și apus de soare, pământ reavăn și rădăcini de copaci, o privire aruncată peste umăr viitorului întârziat. Muzical, luna acesta e ascunsă într-o chitară, cu corzile întinse între pasiune și resemnare: Kasabian, The Neighbourhood, Robin and the Backstabbers, doar un strop de Placebo și de Red Hot Chili Peppers....

 Copilă nesăbuită, Vioaie și-ndrăgită, Aleargă printre fire De suflete și lire. În mâna sa plăpândă, Ea ține-o forță sfântă Și-o împarte în neștire Văzduhurilor și duhurilor pribege. Ea-nvie corzi uscate, De vise abandonate Și-ncununeaza gene Cu flori și mici antene De veselie pură, De gâze și de vânt, De planuri și de-avânt. În inimi se strecoară Și-alungă ploaia afară; Cu zbor de libelulă, Naivă și credulă, Mireasa mea cu soare- Primăvara nemuritoare. Sursa fotografiei