Să nu alerge poezia înaintea faptei

    Suntem anticiparea unui mister; Nu am completat formulare cu două opțiuni, Refuzul și cedarea s-au blocat Pe un ecran alb-negru în mijlocul lumii. Repetăm o singură scenă Dintr-un act ce promitea a fi inspirația zilei de joi. Suntem expuși în fântâni arteziene,  Unde monedele aruncate cer abandonul din noi. Piciorul meu e cuprins de spirale metalice, Toți văd strânsoarea ce lucește într-un unghi; De n-aș purta sărutări pe ambii genunchi, Aproape aș crede că mi-e sortit a sta. Suntem anticiparea unui mister; Fiecare vrea să ne vindece de ceea ce nu suferim. Se pare că îi amintim prea des lumii Că o astfel de distorsiune sfârșește în deplin. Inspirația muzicală: Sevdaliza-"Human"(Studio version) (iubesc acest gen muzical, trip-hop, pentru că e experimental și pasional. Și el s-a născut în anii '90.) Sursa fotografiei

Un profesor de matematică mi-a demonstrat odată că din 1 plus 1 poate rezulta tot 1. Schemele lui erau simple, accesibile și îmi trezeau curiozitatea de soldat abia pornit pe căile lumii. Mai târziu, am realizat că, în spatele exercițiului respectiv, se aflau atât o jonglerie de calcul, cât și o mică lecție despre relativitatea existențială. Pragmatismul ce ne îmbracă treptat faldurile ființei nu e o vină personală. Încă din copilărie, învățăm că un ''te rog'' aduce împlinirea rugăminții, că douăzeci de rânduri de bastonașe chinuite vor primi un calificativ onorabil, că putem merge în excursie dacă spălăm vasele o săptămână. Între A-obiectul dorinței- și B-posedarea lui- există numai o cale simplă, pe care o parcurgem entuziaști și încrezători.  Toată filosofia predată unui pui de om se încadrează în sintagme de tipul ''dacă-atunci'', ce setează condiționalitatea ca definiție a vieții. Abia în adolescență, m-am ciocnit cu primele jumătăți de fr...