Fără radar


Motto: "Sometimes, I feel like a prophet, misunderstood."
Linkin Park

   Deseori, mă întreb care sunt șansele de a găsi, în această lume, lumea pe care o caut. Există vreo formulă care să mă ajute? Vreun cont ce-mi poate depozita aspirațiile? Un contract, asemenea celui de la 12 ani, unde ceream acordul mamei în legătură cu viitoarea mea carieră în astronomie?
   Alteori, mă întreb ce își dorește lumea de la mine. Mult timp am iubit scena finală din "Black Swan" și am tânjit după momentul meu de perfecțiune, după clipa aflată dincolo de omenesc și de limite. Nu m-am gândit la prețul sfericității. Eram eu dispusă să îl plătesc? Ar fi trebuit să împrumut puțin roz de la cei ce-l poartă și câteva generalități și tot nu aș fi reușit.
   Cu greu am acceptat că principiile au o viață proprie, că există per se. Împlinirea nu le validează, nici nu le îmbogățește. Cumva, ele știu să ni se întipărească pe chip, se recunosc și se atrag. Dacă le deformăm, întâlnirea lor (a noastră) va fi defectă.
   Am ajuns să ador temeliile, chiar de la prima cărămidă. Din exterior, sunt doar un om pe un câmp, cu un zid mic, nefinisat; o rătăcită, o lentă, o atipică. Poți să arunci o piatră, dacă vrei. Nu o să mă atingă, doar ceea ce iubesc mă poate atinge. 

Inspirația muzicală: Linkin Park-"High voltage"(original) (eu îmi trăiesc viața pe fundal muzical, iar "Hybrid Theory"-lansat în urmă cu 17 ani-ilustrează perfect o latură a războinicului meu interior. Albumul e viu și acum, iar acest lucru se întâmplă doar când compui ascultându-ți radarul sufletesc.)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De ce nu dormi la ora asta?

Notițe needitate

Totul este o eră