Să nu alerge poezia înaintea faptei

  Uneori, imi doresc atat de mult sa fiu altcineva. Sa-mi uit toate intristarile si framantarile, sa ma concentrez asupra biologicului si concretului acestei lumi. Sa-mi abandonez nedumeririle si sa traiesc la intamplare.     Uneori, as vrea sa sarut un oarecare pe bancheta din spate a unei masini. Sa port o fusta milimetrica prin cluburi, sa ma ametesc si sa dezlantui crize. Sa-mi fie greu sa decid cu cine sa petrec Revelionul, sa cunosc toti chelnerii din zona, sa nu simt niciodata lipsa unui partener. Sa fiu populara, nedespartita de fondul de ten, telefonul ultrasolicitat si tocurile de 10.     Vreau doar sa exist. Sa nu ma mai intreb de ce exist. Vreau sa fiu inconstienta, irationala, sa ma las dusa de val, sa experimentez, sa ma transform intr-o bucata de carne nesemnificativa. Vreau sa fiu protagonista rutinii, sa ma supun unor indatoriri casnice,sa-mi pun masca pe fata si sa o las acolo pana cand devine una cu chipul meu in...

       Unii copii se nasc cu tristetea in suflet. Nu le-a cerut nimeni permisiunea, nu i-a intrebat cineva daca vor sa-si accepte soarta. Nu, tot ceea ce au inteles, inca de la nastere, a fost combinatia sumbra dintre tristete si vesnicie.    Copii prematuri, slabi in ochii superficialitatii, copii pierduti in prea multe griji, copii rataciti intr-o lume care cere sa te multumesti cu simpla existenta biologica. Copii diformi, nu-i asa? Diformi pentru ca, pe langa tristete, au mai primit si o sabie si sunt putini cei care au curajul sa tina o arma cu demnitate. Diformi pentru ca vor sa depaseaca regulile stupide ale unei societati aberante. Diformi pentru ca au capacitatea de a vedea dincolo de limitele fizice.    Cand va grabiti sa le judecati hainele negre si versurile si esecurile, ganditi-va la noaptile in care suferinta lor era mai grea decat somnul vostru. Stiti voi ce inseamna sa te ineci cu propriul suflet? Sa te chinuie int...