Momente neon
![Imagine](https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj1LkiNYZHPDO-h92U7EkyfeqClpm9zzQ3URmJnnNuFtgsM2oLxPfZQdqdM73SrspwnmFknTO1TmLJZAwQaY_TZoGv2zDtUNozPYxXYSWHkGF95fw4DWUwZ-Ee_qOzsJnOi_xjRNeEzv_Tv/s400/2cdb0f51-0d93-4dbe-a9d1-3f7b8b0ae7b9.jpg)
Observ, zi după zi, că viața e o succesiune de secvențe. Linia continuă a autostrăzii pare a fi înlocuită de stâlpii de electricitate, uniți fragil prin cabluri curbate. Existența n-a devenit un haos sacadat de clipe rătăcite, nu, căci divinitatea continuă să ghideze pași spre sensuri întrupate, ci și-a transformat dominoul în staționări prelungite. Revelația nu se mai prăbușește rapid, grăbindu-se să întregească un puzzle măreț; ea își încetinește dezgolirea astfel încât să-i pot gusta înțelepciunea din fiecare venulă. Traseul omului capătă forme seismice: unghiuri drepte, ceruri ascuțite, glezne frânte, argilă pătrunsă în nări, vânt secetos. A te plimba pe ambele fețe ale medaliei a devenit singura cale de cunoaștere autentică. Momentele neon sunt alte reinterpretări ale fericirii clasice. Ne-on. E de-ajuns să-l pronunț pentru a mă simți invadată de electricitate. Îmi amintesc o scenă dragă din copilărie; eram întinsă pe bancheta din spate a mașinii tatălui meu și priveam