Să nu alerge poezia înaintea faptei

Un martie precoce se cuibărește în mine. Ochii au sclipiri roșcate, de lumină pierdută și regăsită, bărbia se înalță încă o dată spre infinituri, cu un zambet indecis pe post de busolă.  Martie are o strălucire aparte pentru o iubitoare de primăveri. E o lună în care viața devine un jurnal nescris. Nimeni nu-mi mai poate spune cum să umplu paginile, sunt liberă să compun orice din înfrângerile interioare. Pe nesimțite, redevin prima visătoare la apel, care mai ieri simțise cum rațiunea încerca să-i  învie credințe sufletești. N-a fost trist când m-am lovit  în luptă, însă mi-a părut sfâșietor când am obosit în speranță. Vizual, martie înseamnă căi ferate și apus de soare, pământ reavăn și rădăcini de copaci, o privire aruncată peste umăr viitorului întârziat. Muzical, luna acesta e ascunsă într-o chitară, cu corzile întinse între pasiune și resemnare: Kasabian, The Neighbourhood, Robin and the Backstabbers, doar un strop de Placebo și de Red Hot Chili Peppers.  Poate că n-a

Frumusețea se transformă în întrebare când rămân cu jumătăți de iubire. Mă privesc în oglindă și văd tot jumătate. Lipsește ceva cu adevărat în reflexia mea? Ceea ce mi-au luat străini în drumul lor spre alte chipuri? Un Procust mincinos mă tot măsoară, însă de fiecare dată când încap în trup, devine sufletul prea mic. Spre ce frumusețe străină, opacă, moartă mă ghidează el? Aș minți dacă aș spune că esteticul aparține spiritului, în timp ce trupul e o amăgire. Sunt chimie și sentiment, nu pot zbura doar cu o aripă. Frumusețea dragă mie e un far aflat la capătul portului, împărțit între electricitate și magnetism.  Electric-Îi privesc fruntea înaltă și simt inspirația pulsând în artere. Chip strălucitor, care-mi trezește poezia prin imperfecțiunile sale. Nu voi iubi un om despre care nu pot scrie, de mii de ori, în mii de feluri. Magnetic-Violoncelist al inimii mele, ce eliberează muzica printr-o privire. Admirabil e cel ce-mi trezește ființa la viață, cel ce îmi descop