Parfum

Purtam parfumul zilei în care sufletu-mi râdea;

Eu l-am rugat să fie cuminte, 

Dar el nu mi-a ascultat asprele cuvinte.

Mi-a întins răbdarea ce urca Olimpul,

A rupt secunda în care se oprise timpul,

M-a condus spre lumină cu înfrigurare, 

Lăsându-mi rațiunea fără de suflare.

A alunecat pe lângă lobul urechii

Și s-a oprit curios deasupra claviculei stângi,

Ca să-mi îmbrace inima într-o vrajă,

Pe Zburător să-l cheme și să-l facă strajă

Somnului meu cu pleoapele deschise, 

Întins pe patul alb al demodatelor vise.

Sursa fotografiei