Umbre


Cum se poate ca-n lumină
Să caut mereu umbra fină,
În zâmbet-colțul de îndoială,
În mâini-atingerea fatală?

Să fug de furtuni în zilele senine,
Să pun piatra de temelie cu gândul la ruine,
Să sfârșesc înainte de a începe,
Să vânez frântura liniilor drepte?

Să plec în clipa în care ajung,
Să-mi fie greu să mă bucur și mai ușor să plâng,
Să cunosc doar gustul sfărâmării
Și să nu mă fi predat vreodată înălțării?


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De ce nu dormi la ora asta?

Notițe needitate

Totul este o eră