Strălucire
Aș putea să diluez strălucirea din privire,
Să ascund surâsul în pumnii rușinați,
Să las dramele lumii să-și dezgolească umărul
Și să-i răpească frunții dorul de visat.
Aș putea să fug la marginea căutărilor,
Să simt parfumul mării în noiembrie,
Să învelesc inima în șapte valuri
Și s-o ghidez, sceptică, înainte.
Aș putea să mă scufund în cea mai lungă noapte;
Din trup și suflet să păstrez doar o aripă,
Din crezuri să scriu o formulă matematică,
Din așteptări să fac rațiune finită.
Aș putea fugi oriunde:
La marginea valului,
Pe muchia șansei
Sau a timpului,
Însă nu m-aș putea ascunde
De strălucirea ce-mi vestește infinitul.
Îmi place tare mult, atat imaginea cât și poezia în sine! Cu permisiunea ta, aș putea sa o repostez la mine pe blog? Bineînteles, citând sursa.
RăspundețiȘtergereMă bucur că îți place! Poți să o repostezi, dacă te regăsești în ea. Îți mulțumesc!
RăspundețiȘtergere