Stele căzătoare


Pământul se rotește într-un alt sens de ceva vreme. Nu ne mai lasă timp de ființare, nici de devenire. Reflectoarele se sting rapid, iar noi avem dreptul la o singură reprezentație. Să ne grăbim să fim măsurați, să ne căutăm în aplauzele din sală. Să primim confirmarea ternă a lumii, să orbim audiența cu nesiguranța din privire.
Oare ce va rămâne după ce a plecat ultimul spectator? Rușinea de a fi fost un dar deschis înainte de vreme, prin fumul cafeniu al ultimului compliment. Nimeni nu se va întoarce să ne acopere oglinzile interioare. Militanții au ales instinctul reflectat.
Cât mi-am dorit să posed clipa validării! Să fiu dorința împlinită, limanul lin al tâmplelor zbuciumate.
Am așteptat unsprezece ceasuri pentru a deveni un ecou argintiu. Vânturile m-au împrăștiat, până am ajuns în urechea soldatului care a dezertat.
V-ați întrebat vreodată de ce iubim stelele căzătoare? Ele ne învață că urmele lungi valorează mai mult decât sclipirea de-o secundă.

Inspirația muzicală: Marina and The Diamonds-"Immortal"

Sursa fotografiei

Comentarii

  1. Nu m.am intrebat niciodata de ce iubesc stelele cazatoare...insa explicatia este fascinanta

    RăspundețiȘtergere
  2. Poate vei găsi tu un alt răspuns, potrivit sufletului tău.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Voci rabdatoare

Postări populare de pe acest blog

Notițe needitate

De ce nu dormi la ora asta?

Totul este o eră