S-a întâmplat să nu mai compun în ultima vreme, deși au stat atâtea lucruri pe marginea sufletului, gata să îl prăbușească. E mai ușor să ascult o piesă electronică, fără versuri, superficială ori cum ai dori să o numești, lăsându-mi gândurile să zboare decât să iau un pix negru și sa apăs, să tai, să vărs cafea sau lacrimi pe marginea jurnalelor. E o așteptare generală să ne maturizăm abandonând "prostioarele" de tipul scrisului, sincerității și principiilor morale. Deciziile proaste se materializează imediat, cu zgomot, iar cele bune mult mai greu și sunt mereu înghesuite într-un colț-de sfaturi nedorite, de tot felul de oferte menite să te schimbe, să rupă ceva din tine ca să fii și tu rupt. Eu nu cred ca te poți vindeca de scris. Azi mi-au ars degetele așa cum o face și inima, chiar dacă pare foarte cumințică; m-am întins după cuvintele pe care nu vreau să le organizez, am recitit pagini în care adunasem atâta convingere necenzurată ...
Legat de faptul ca" ai condei", cum s-ar spune in popor, nu era niciun dubiu. Dar ma bucura faptul ca poti transmite emotii autentice si prin poezie, nu numai prin proza.
RăspundețiȘtergereNu renunta niciodata la acest har !
Multumesc, Adina!
RăspundețiȘtergereN-am mai reusit sa scriu vreun vers de la ultima greseala a lui Cupidon.
Frumos! Astept urmatoarea postare si cred ca ar trebui sa postezi mai des..
RăspundețiȘtergereMultumesc! Voi încerca să fiu mai activă pe blog.
RăspundețiȘtergere