Necugetata simbioză
Printre perdele negre,
Vom căuta-mplinirea
Tu și eu, complementari,
În cuget și-n simțire.
Vom dezgoli amurgul
De orice suferință
Și îi vom da ființă
Necugetatei simbioze dintre noi.
Vom fi divini, iubite,
Când vom sigila aceste clipe
Pe buze tremurânde
Și pe-amintiri rănite.
O să-mi săruți în zbor
Clavicula-ngândurată,
Iar eu îți voi scrie pe spate
Adevăruri uitate.
Vom fi eterni, iubite,
Când vom ascunde-n cripte
Bucuria pură
De-a fi un singur vis.
Și-n cerurile târzii,
Vom pluti în neștire,
Gustând oda regăsirii
Împreună-două lire...
necugetata? de ce necugetata? makes me feel sad looking at it that way... :/
RăspundețiȘtergereMă refeream la starea aceea de abandon sufletesc, ce nu poate fi controlată. Nu-i nimic trist în asta. ;)
RăspundețiȘtergereah, am crezut ca "necugetata" in sensul de "prosteasca", "interzisa", etc
RăspundețiȘtergereApoi, asa pare si mai faina! :D
Oh, nu! N-ar mai avea niciun farmec în felul acela. Cred că rațiunea ne ajută tare mult să păstrăm puritatea momentului. :)
RăspundețiȘtergere...sau sa o pierdem, uneori...
RăspundețiȘtergereNu-i nimic irecuperabil, din perspectiva sufletului.
RăspundețiȘtergereO asa iubire cred ca-mi va fi imposibil sa simt!
RăspundețiȘtergereNu-ți va fi imposibil, din moment ce nici măcar eu n-am trăit-o.:) Acum îmi aparțin doar visul și credința în împlinirea lui.
RăspundețiȘtergere