Zdrobește-mi inima, străine!


Zdrobește-mi inima, străine,
Că nimeni nu te va întreba de ce o faci
Și nici nu vei plăti vreodată,
Că-n viață nu este răsplată,
În viață doar înduri și taci.

Zdrobește-mi inima, străine,
Că durerea mea nu o s-o simți
Și nici plânsul n-o să-l auzi
Și rapid o să mă confunzi
Cu un tufiș de mărăcini.

Zdrobește-mi inima, străine,
Că nu mai are ce să vadă,
Nici ce să apere, nici în cine să creadă,
Zdrobește-o, că-i aproape oarbă!
Sfârșește-o, că de-abia așteaptă
Să uite ziua, să se piardă,
Să se desprindă și să cadă
Lângă mormântul fără flori,
Mormânt pustiu și ars de sori
Ca un bătrân între ruine...

Zdrobeste-mi inima, straine!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Voci rabdatoare

Postări populare de pe acest blog

De ce nu dormi la ora asta?

Notițe needitate

Totul este o eră